Tabara de Curatenie, partea a 2-a
Codruta Mihaela Lupea
Tabara de Curatenie a debutat cu surprize…Inca de la inceput, de la intalnirea de pe ponton Coral, din Tulcea, echipa din saptamana 8-15 iulie s-a aratat dornica de munca si aventura. Dupa predarea stafetei, prin Cici, care ne-a impartasit gluma ce a marcat prima saptamana („Cine mi-a impuscat maimuta?” pentru cunoscatori :p ), ne-am imbarcat in hidrobuz si respectiv salupa, pornind spre Sfantu Gheorghe. Au urmat curcubee in apa, botezul de la Sfantu Gheorghe…Duminica s-a incheiat dupa o prima deschidere, pe plaja, in care, asezati in cerc, ne-am prezentat fiecare, pentru a ne cunoaste mai bine..we broke the ice cum s-ar spune…
Luni ne-am trezit entuziasti si, dupa instructiunile de rigoare si masa de dimineata, am pornit cu mahuna pe canale- destinatia- insula Sacalin. Pasari rare, pe care le admiram pentru prima oara, un peisaj mirific, apa, soare, stuf, Delta intr-un cuvant, toate ne-au impulsionat si mai mult in misiunea noastra…Am mers prin apa circa 200 de metri, pentru ca in Meleaua Sfantu Gheorghe apa este foarte putin adanca…de aici lucrurile nu trebuie povestite, e de fapt un sentiment…de apartenenta la un grup, la un principiu… ideea simpla ca poti schimba ceva facand lucruri mici, pe care altii le privesc cu uimire…Cei care au fost aici stiu sentimentul, cei care nu au fost merita sa il incerce. Suntem 23 de tineri entuziasti… Astazi, marti, esentialul s-a repetat cu mici variatii…Sunt atatea senzatii, atatea peisaje, atata viata…
Sfantu Gheorghe, cu strazile pline de nisip, e primitor…in lipsa de comparatie valida…desi sunt multe ganduri care rasar in minte de cate ori privesc in jur. Nu mai e un colt pierdut de lume,dar a inflorit frumos…
Ni se deschid inainte alte 4 zile de petrecut in tabara de curatenie, sub auspiciile steagului nostru. „Moarte PET-ului” rasare de fiecare data la prora mahunei. Si, dupa o zi obositoare pe canale si insule, la vanatoare de PET-uri, seara vine sa solidifice prietenii, sa aduca zambete si confesiuni, la o bere si o tigara…Cu promisiunea ca „transmisiunea” din delta nu se opreste aici, salutari de la voluntari…
Monica Axinte
Desi veneam cu inima putin stransa, nestiind la ce sa ma astept, daca as zice ca e frumos as minti…e grozav. Faptul ca avem acces in zone in care cei mai multi oameni nu vor pasi niciodata, ne face sa ne simtim speciali si privilegiati.La aspectele mai practice: mancarea e mai mult decat pot duce si avem apa CALDA.
Satisfactia pe care o ai cand vezi, zecile de saci de peturi si plaja curate e nepretuita.
Daniela Tache
Inca ma simt coplesita de tot ce mi se intampla si de atmosfera care ma inconjoara…este superb! Pot sa enumar calatoria cu barca, peisajele superbe, oamenii care ma inconjoara…chiar trebuie sa traim din plin tot ce ni se intampla! Mai avem inca 5 zile din aceasta experienta…5 zile pe care abia asteptam sa vi le povestim!
Ripper (Victor Stanciulescu)
Prima zi a fost ok. Primirea a fost super, iar oamenii foarte de treaba. Mancarea din belsug, iar atmosfera cum nu ma asteptam.
A doua zi am pornit in forta. Am ajuns la locul de curatenie. Am aflat ca nu imi trebuie bocanci si alte chestii. Tot ce a fost necesar de adus de acasa a fost lotiunea de plaja si sandalele. Sepci si tricouri se primesc aici. Am ramas placut surprins de mancare si de cantitatea de mancare primita.
Unde am curatat? Intr-o zona strict protejata cu accesul oamenilor interzis. Am ajuns pe o insula unde nu calca picior de om. Si ce am gasit acolo? Munti de gunoaie. In primele 2 zile am strans peste o tona de gunoi pe o distanta de 2-3 km. Enorm. Toate gunoaiele de pe dunare si din mare se aduna pe aceasta insula. Am gasit o gramada de etichete turcesti, si ucrainene, deci nu numai gunoi romanesc. E groaznic ce se intampla. Totul se strange acolo si afecteaza pasarile si ecosistemul. Nu mi-a venit sa cred ce se intampla daca arunci un nimic pe undeva departe. Unde poate sa ajunga si ce daune poate sa creeze.
In rest atmosfera e super ok. Oamenii foate misto, daca aveti laptop-uri veniti cu ele pentru ca internetul este la discretie (nu cu viteza mare, mai pica din cand in cand, dar se poate scrie un mail si vorbi pe messenger).Este si destul current electric iar telefoanele se pot incarca, buticuri sunt destule, se pot cumpara tigari, berea e ieftina. E totul super ok.
Sa auzim numai de bine (zilele viitoare)
Have fun.
edi_curiosul > Czika Eduard
E frumos tare! Cormorani, pelicani, zeci de specii de pasari, vidre, vaci semi-salbaticite, asta am vazut in 2 zile, ce mai DiscoveryChanel dar pe LIFE….a si eram sa uit, aviz pescarilor: am prins si peste dar nu inainte sa-l fotografiem si apoi la apa cu el, ca acolo-i sta mai bine. Dar cel mai mult m-au socat locurile cu acces strict interzis, teoretic inchise, ca practic erau calcate de diferiti “turisti” intr-un loc unde coloniile de pelicani erau zapacite de zgomotul de supermotoare + ca PET-urile pluteau de parca venea pe acolo firma de salubritate in fiecare miercuri.
Dar trebuie sa fim constienti de mostenirea noatra pana de curand bine conservata, daca nu ati fost in Delta merita sa ve mergi o data in viata cel putin… ok va las ca e 2.32AM si maine mergem sa strangem PET-urile aruncate de multi dintre voi in apele astea care ajung toate in Dunare-Delta… mai ganditi-va cat va costa sa va aruncati mizeriile in tomberonul de acasa decat sa-l lasati la “padure” sau “iarba verde”!!!
Dupa cum v-au povestit toti ‘camarazii mei de arme’ in lupta impotriva pet-urilor, totul e perfect pentru ca noi sa ne atingem scopul, conditiile sunt peste asteptari dar asta ne facem sa ne simtim si mai responsabili in cea ce facem aici. Si cum a spus Ionut*(Ruscea) la ‘sedinta’ noastra de pe plaja din prima seara, noi nu credem ca putem face minuni sau ca vom schimba mentalitatea oamenilor (romani sau nu), sau ca va vom face sa fiti mai respectuosi cu ‘casa’ noastra a tuturor, dar daca va vom da de gandit macar o secunda inainte de a arunca pana si banala guma de mestecat pe strada, atunci noi ne simtim impliniti!
Prin faptul ca noi suntem aici, ca cei de saptamana trecuta au fost si au spart gheata unui proiect demn de respect, ca voi cei ce ati fost alesi veti continua lupta noastra contra gunoaielor si pentru ca voi toti cei ce ati completat acel formular de participare ati avut dorinta de a veni aici… prin toate astea cu totii aratam ca noua ne pasa si ca incercam sa dam un semnal de alarma, si, mai mult decat atat, eu o sa va spun un lucru pe care voi sigur il stiti deja: vointa noastra este mai mare decat nepasarea altora!
Ma opresc aici si promit sa va dau mai multe amanunte, dar pentru ca nu sunt prima nu are rost sa repet tot ce pet-strikerii au scris deja…ba de fapt are, asa ca uite care e sfatul meu : cautati in dulapul tatalui si ‘imprumutati’ o camasa alba cu maneci lungi, o sa va ajute enorm de mult, in rest Ionut are tot ce e nevoie!
Va pupic dulce si ne mai auzim!!
Va salut si eu de pe insoritele maluri ale Dunarii si va spun ca , in sfarsit, mi s-a indeplinit un vis : am reusit sa ajung in Delta dupa mai mult de 13 ani. Vreau sa va spun ca totul este mirific : pasari, animale , pesti , stuf, salcii , nuferi , absolut tot, dar din pacate exista si parti negative cum sunt zecile (daca nu chiar sutele) de tone de MIZERII aruncate de cea mai inteligenta fiinta de pe Terra : OMUL. In toate zilele in care am adunat gunoaiele din aceste zone am reusit performanta sa gasim peturi de toate nationalitatile: romanesti, ucrainiene, turcesti, bulgaresti, din care fapt reiese ca nu numai romanii arunca , ci si locuitorii tarilor vecine “Prietene”. In alta ordine de idei au fost si momente foarte placute( cele mai multe) : am reusit sa-mi fac o multime de prieteni cu care sunt sigur ca voi tine legatura foarte mult timp de acum incolo, am reusit sa vad locuri in care nu visam vreodata sa ajung (insula Sacalin, zona protejata in care accesul turistilor este interzis) am fost la pescuit, am cantat , am dansat, am baut bere etc. Din pacate trebuie sa ma retrag pt ca tocmai a sosit cina si sunt foarte infometat dupa ziua de azi. O sa ne auzim curand . Salutari de pe Insula Sacalin.
Monica Parpalea
Colectarea gunoielor este o minunata ocazie sa vezi cum modul de viata al oamenilor moderni afecteaza flora si fauna. Astfel, am observat ca absolut toate plasticele si derivatele petrochimice aveau o temperature foarte ridicata, te frige la mana cand le colectezi – noroc cu manusile. Daca nu colectam aceste “otravuri” in timp, ar fi ars total zona pentru ca nu mai creste nimic in vecinatatea “cuptoarelor” de 50 – 70 grade.
O veste buna totusi, natura a gasit o modalitate de a rezolva problema plasticului. Am observat ca multe peturi – probabil foarte vechi – erau divizate in bucatele, in special cele foarte subtiri dar si cele foarte groase care cumva deveneau casante sub actiunea razelor soarelui.
Si ca veni vorba de soare iata cateva lucruri care nu trebuie sa lipseasca calatorului in Delta: palarie cu boruri largi sau sapca + bandana pentru ceafa, tricouri cu maneca lunga de culoare deschisa, pantaloni lungi si papuci care acopera in intregime laba piciorului. Acum inteleg de ce arabii se acopera in intregime… Cremele sunt ineficiente, toata lumea s-a ars. Tantari nu exista in tabara iar taunii sunt un mit – inca nu i-am intalnit.
Numai bine si cat mai multe actiuni de voluntariat in
Anamaria Gurzau
Am plecat in ‘Tabara de curatenie’ indemnata de o mare curiozitate: “Cum o fi Delta?”. Vezi diferite imagini, vederi si diferite “filmulete” cu Delta si incepi sa ti-o inchipui dupa bogatia imaginatiei tale, dar cand ajungi sa o vezi ai parete de o sumedenie de surprise: parca e si asa, dar parca totul diferit. Cred ca nu poate fi surprinsa nici in imagini, nici in filmulete, nici in povestile prietenilor. Delta trebuie vazuta, si mai mult decat atat, Delta trebuie traita!
Despre tabara ce sa va zic? E minunat! Incepand cu amplasamentul, personalul auxiliar, bucatarii, cordonatorii, domnul Vali, capitanul echipajului si in acelasi timp o mica enciclopedie a Deltei …. Totul e minunat
Colectionarea pet-urilor: o actiune cu un inceput, dar probabil fara sfrasit. Nu cred ca vom putea birui vreodata lupta contra pet-urilor atata timp cat mai totul devine “de unica folosinta”…
Iulie 16th, 2007 at 4:20 pm
Fratilor am ajuns acasa :(…uff ce greu imi e sa explic ce simt acum dupa ce am fost acolo si am muncit cat m-au tinut fortele ca sa ne fie mai bine noua, animalelor si Terrei in general! Mor de dorul Deltei, de dorul oamenilor extraordinari pe care i-am cunoscut acolo in Tabara de curatenie! Dar am venit acasa cu un singur gand, un singur scop :P….sa fac acest mesaj cunoscut, sa-l fac ‘drapel’ cum spune cantecul adei milea :)…
si stiu ca asta cred toti din ‘familia’ de saptamana trecuta!! ‘Sefule’ esti mai bun decat cafeaua de dimineata!! 
…Mesaj pentru cei din a treia saptamana: Sper sa fiti mai buni ca noi! Sa aveti si mai multa forta! Sper sa tina si vremea cu voi si sa terminati saptamana cu bine!
Ionut o sa aiba mare grija de voi, acum are o experienta in spate si oricum el isi da toata silinta sa faca totul ca sa va fie bine! Eu ii multumesc pentru tot, pentru felul lui de a fi, pentru energia de care da dovada si care e molipsitoare
Multumiri si lui Vali, Capitanul nostru care a avut grija ca sa avem cele mai ’safe’ calatorii pe canalele Dunarii indiferent de vreme! Si in plus ne-a oferit atat de multe informatii despre tot ce tine de Delta si ne-a facut mereu sa radem cu glumele si vorbele lui intelepte!! Pe curand Capitane, salutari si mahunei
Si acum o sa inchei cu un citat cu mult subinteles:
‘Motivation is everything. You can do the work of two people, but you can’t be two people. Instead, you have to inspire the next guy down the line and get him to inspire his people.’
Iulie 17th, 2007 at 11:52 am
Dupa cum au scris si colegii mei mai sus, a fost o saptamana de vis, care mi-as fi dorit sa nu se termine niciodata. N-am vrut sa scriu pe blog de acolo pentru ca utilizarea calculatorului mi-ar fi amintit de Bucuresti si nu doream sa-mi stric dispozitia in care eram. Am cules o gramada de mizerie (sa fim realisti si sa acceptam ca vor fi la loc in cateva luni, deci actiunea noastra e mai mult un semnal de alarma decat un ajutor efectiv dat deltei), ne-am distrat si mi-am facut multi prieteni cu care simt ca parca m-as fi cunoscut de ani intregi nu in doar o saptamana. Inca mai port regretul pentru saptamana petrecuta la Sf. Gheorghe, dar timpul il va vindeca, va aduce noi PET-uri pe plaja, si poate va fi si Tabara de curatenie editia 2. Oricum noi cei care am fost acolo vom ramane prieteni, sunt sigur de asta.
Toate bune, keep rocking, Moarte PET-ului si la mai mare !!!